De la teatru la hotel
Prezentarea hotelului din perioada secolului al XIX-lea.
Istorie documentată
Clădirea care era aici înaintea pieței.
În 1879, Scarlat Pastia a început să ridice un teatru. În 1882, clădirea s-a deschis ca hotel. Piața Unirii modernă avea să apară mai târziu, în jurul ei.
Parcurge cronologia1882
Anul finalizării
IS-II-m-B-04084
Cod monument istoric
Piața Unirii nr. 1
Aceeași adresă
Scarlat Pastia
Un vis civic plătit cu propria avere.
Avocat, filantrop și primar al Iașiului între 1877 și 1879, Pastia și-a exercitat mandatul fără salariu. A donat orașului terenul pentru Cimitirul Eternitatea și a investit în educație, apă publică și cultură.
Pentru clădirea începută ca teatru, costurile au depășit averea sa. Creditorii au preluat proiectul și i-au schimbat destinația. Pastia a rămas să locuiască aici până la moartea sa, în 1900.
Cel mai frumos și cel mai mare hotel din țară.Eugen Herovanu, Orașul amintirilor
Arhitectură și structură
Un schelet metalic ascuns sub ornamente arhitecturale.
Structură și interpretare
Grand Hotel Traian, Secolul XX
Cronologia clădirii
Un loc. Mai multe epoci.
Alege un an pentru a ajunge direct la momentul dorit. Pe mobil, bara cronologică rămâne accesibilă în timpul lecturii.
Anul 1879
Visul unui teatru
Scarlat Pastia, avocat, filantrop și fost primar al Iașiului, începe construcția unei clădiri destinate inițial unui teatru național. Proiectul pornește de pe terenul propriilor sale prăvălii.
Anul 1882
Teatrul devine hotel
Costurile depășesc resursele fondatorului. Creditul Urban preia proiectul, iar clădirea este finalizată cu o destinație mai rentabilă, aceea de hotel. Pastia rămâne să locuiască aici până la sfârșitul vieții.
Anul 1888
Orașul primește o scenă
După incendiul Teatrului din Copou, Pastia adaptează o sală de restaurant pentru spectacole. Gestul păstrează viața teatrală a Iașiului într-o perioadă în care orașul rămăsese fără scena sa principală.
Anul 1896-1900
Piața se așază în jur
Piața Unirii modernă este creată prin exproprieri și demolări în jurul clădirii deja existente. Hotelul nu a fost construit în piață. Piața a fost trasată în jurul hotelului.
Anul 1912
Cuza în fața hotelului
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza este dezvelită în Piața Unirii la 27 mai, în prezența regelui Carol I. Hotelul devine fundalul unuia dintre marile momente civice ale orașului.
Anul 1916-1918
Capitala de război
Iașiul devine capitala României, iar hotelul găzduiește miniștri, funcționari și oameni de cultură refugiați din București. Luxul cedează locul unei vieți aglomerate și dificile.
Anul 1944
Clădirea care a rămas
Bombardamentul din 20 august distruge o mare parte din Piața Unirii istorică. Dispar hoteluri, berării și case care definiseră centrul vechi. Hotelul Traian rămâne în picioare.
Anul 1950
Naționalizarea
Clădirea este naționalizată prin Decretul nr. 92 din 19 aprilie 1950. Proprietatea privată dispare, însă funcția publică și hotelieră a reperului continuă sub alte forme.
Anul 1970
O nouă structură de sprijin
O consolidare majoră dublează stâlpii de fontă ai structurii originale cu piloni de beton armat. Scheletul metalic rămâne prezent, dar nu mai lucrează singur.
Prezent
Istoria continuă
Monumentul istoric rămâne activ în Piața Unirii, în aceeași poziție care a modelat spațiul din jurul său. Oaspeții de astăzi intră prin aceeași fațadă care a privit orașul timp de generații.
Documentație și surse
Sincere mulțumiri istoricilor și cercetătorilor.
Lucrările lor documentează și păstrează vie moștenirea acestui loc.
Jurnalul hotelului
Povești care continuă dincolo de cronologie.
Citește despre clădire, arhitectură, restaurantul Gustave și întâlnirile găzduite de Grand Hotel Traian.
Deschide JurnalulIstoria continuă